Am fost si la mare. Cum am ajuns la mare? Pai… m-am hotarat pe la 8, cand toti stiau ca pleaca de dinainte sa se termine scoala. Si trenul era la 11. I-am zis mamei:
- “Mama pot sa plec la mare?”.
- “Ai bilet de tren?”.
- “Nu.”
- “Da unde dormi acolo?”.
- “Nu stiu.”
- “Da cand pleci?”
- “Pai trenu’ e la 11. Am timp sa fac un dush si bagaj.. s’am plecat!!”
- “ACUMA?”
- “Acuma!.”
Mi-am facut bagajul, am facut un dus, si am plecat.
) Pana la urma, am gasit si bilet, si cazare, 25 de RON pe noapte, si drum inapoi moca. Si a fost super.
Am ajuns la concluzia ca cei mai fericiti oameni sunt cei care isi asculta instinctul, cei care fac lucrurile pe moment, cei care au incredere ca norocul tine cu ei. Am fost la mare, si bucuria a fost de 10 ori mai mare decat daca as fi stiut de dinainte ca merg. La fel si satisfactia de a fi mers pe cont propriu, si de a avea parinti care au atata incredere in mine incat sa ma lase sa plec la mare in 3 ore. Am fost in Tineretului si in Ring, am privit luna de pe plaja, am facut tot ce face omu la mare (si am zis si BUNA! la toata lumea pe parcurs!
) ) Rasaritul nu l-am vazut… doar pentru ca faceam altceva in timpul asta. (:*)
Iubesc si marea, si soarele, si discotecile, si pe baiatul brunet pe care l-am cunoscut in tren (scuze baiatu’, daca citesti postu asta, ca n-am mai venit la obelisc, da trebuia sa prind reducere in Tineretului!), si toata atmosfera si nebuneala de la mare!
I still have sand in my shoes… Daca ati pune inima mea la ureche… cred ca s-ar auzi valurile marii! :X




Eu l-am vazut la