Am fost si la mare. Cum am ajuns la mare? Pai… m-am hotarat pe la 8, cand toti stiau ca pleaca de dinainte sa se termine scoala. Si trenul era la 11. I-am zis mamei:

• “Mama pot sa plec la mare?”.
• “Ai bilet de tren?”.
• “Nu.” 
• “Da unde dormi acolo?”.
• “Nu stiu.”
• “Da cand pleci?”
• “Pai trenu’ e la 11. Am timp sa fac un dush si bagaj.. s’am plecat!!”
• “ACUMA?”
• “Acuma!.”

Mi-am facut bagajul, am facut un dus, si am plecat. ) Pana la urma, am gasit si bilet, si cazare, 25 de RON pe noapte, si drum inapoi moca. Si a fost super. Am ajuns la concluzia ca cei mai fericiti oameni sunt cei care isi asculta instinctul, cei care fac lucrurile pe moment, cei care au incredere ca norocul tine cu ei. Am fost la mare, si bucuria a fost de 10 ori mai mare decat daca as fi stiut de dinainte ca merg. La fel si satisfactia de a fi mers pe cont propriu, si de a avea parinti care au atata incredere in mine incat sa ma lase sa plec la mare in 3 ore. Am fost in Tineretului si in Ring, am privit luna de pe plaja, am facut tot ce face omu la mare (si am zis si BUNA! la toata lumea pe parcurs! ) ) Rasaritul nu l-am vazut… doar pentru ca faceam altceva in timpul asta. (:*)

Iubesc si marea, si soarele, si discotecile, si pe baiatul brunet pe care l-am cunoscut in tren (scuze baiatu’, daca citesti postu asta, ca n-am mai venit la obelisc, da trebuia sa prind reducere in Tineretului!), si toata atmosfera si nebuneala de la mare!

I still have sand in my shoes… Daca ati pune inima mea la ureche… cred ca s-ar auzi valurile marii! :X

Pare a fi o spirala, nu? Neah… Sunt defapt cercuri concentrice. Urmariti unul cu mouse-ul si o sa vedeti!

Am facut cunostinta cu oameni de prin toate colturile tarii, i-am vizitat aproape tot muntii, pesterile, si statiunile – si asta inainte de a pasi in afara granitelor. Si mi-a placut peste tot. Avem ce-i drept si salarii mici, si preturi mari, si carburanti scumpi, si evenimente demne de stirile de la ora 5. Avem si tigani, si hoti, si violatori, si spaga, si politicieni corupti. Da’ avem si oameni mari, oameni destepti, care stiu sa traiasca bine. Avem si artisti reunumiti. Avem si oameni care merita tot respectul pentru realizarile lor, si care au facut Romania cunoscuta - de bine – din mai toate domeniile. “Avem di tati”

Si ce daca ne amprenteaza italienii? Si ce daca elevi de a 12a care abia au trecut clasa au luat aproape 9 la BAC? Si ce daca elevi care au terminat acum vreo 2 ani, corigenti la mate, termina intr-un an sau 2 facultatea de matematica? Si ce daca consumul de bere la nivel national e mai mare la nivel national decat consumul de deodorante, pasta de dinti, sapun si sampon, toate la un loc? Si ce daca sarbatorim ziua Frantei si a Americii, Valentine’s Day si ne cumparm calendare Advent nemtesti, da ale noastre ioc? Mie imi place Romania! Nu stiu daca o sa ma mut sau nu vreodata, si zic “nu stiu” doar ca sa nu fiu prea categorica. Imi place sa calatoresc. Ohoho.. si inca foarte mult. Dar si la noi se poate trai bine. Si la finalul zilei, Romania e tara mea. Si o iubesc!

Primita de la Hurri, si suna in felul urmator: “List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to”

Pe scurt, filmul documentar vorbeste despre si ne explica legea atractiei, si cum functioneaza ea. Si nu… nu atractia dintre baieti si fete! Eu l-am vazut la recomandarea lui Hurri, m-a prins, m-am uitat cu placere si interes, si nu mi-a parut rau. M-a ajutat sa trec prin momente dificile, care n-au mai aparut de cand l-am vazut. 

Partea buna e ca nu e doar un film de ala siropos despre optimismul dus la extrem, floricele si fericire eterna – this is the real deal (cel putin la mine merge )! Daca intrati pe site-ul filmului, sunt multe chestii interesante; preferata mea  e scrierea - The optimist’s creed. Am gasit-o si pe net in variante mai vechi. Documentarul e realizat cu ajutor a unei echipe de oameni bogati, fericiti, influenti, destepti… Am google-at cativa pe net si am dat peste conturi de milioane de dolari, lucru care mie imi da de gandit.

O sa dati si peste citate spuse de oameni celebri, care au trait in diferite epoci, ceea ce demonstreaza ca treaba e veche de cand e lumea, si nu vreo moda aparuta in ultimii 4-5 ani. De acolo vine si motto-ul bloggului meu.

Sper ca v-am facut curiosi, si daca da, vizionare placuta!

E cam greu sa scrii un prim post, sunt inca putin entuziasmata de noul meu blog. As dori sa-i multumesc (fara a suna ca un intro de la Oscaruri ) ) lui Hurri, pentru ajutorul cu blogul, dar cel mai important pentru ca ideea de a-mi face blog vine de la unul din posturile lui. Deci, multumesc Hurri.

Sper sa nu va dezamagesc, si aici ma refer la voi, cititorii. Take care! :)